Lette este urât, dar nu este conştient de asta. Într-o zi află că înfăţişarea sa nu tocmai plăcută constituie motivul pentru care şeful său nu îi permite să îşi prezinte cea mai nouă invenţie la un congres. Când îşi dă seama că frumuseţea nu stă în ochii privitorului şi după ce chiar şi soţia evită să îl mai privească, se hotărăşte să se opereze, lucru ce are urmări semnificative în viaţa sa profesională şi privată: competenţa îi este apreciată şi devine râvnit de admiratoare. Însă când faţa sa devine un produs căutat pe piaţă, viaţa i se schimbă din nou.

---

DOWNLOAD > Vlaicu Golcea - Berlin Mitte - Urâtul OST - 2011

Vlaicu Golcea - Am ce nu are nimenea - Urâtul OST - 2011

---

Interviu cu Marius von Mayenburg

Urâtul apare ca un von Mayenburg complet nou, nu ca o piesă serioasă din peisajul sufletesc al contemporanilor, ci ca o comedie bulevardieră anglo-saxonă cu poante seci, necesitând o redusă psihologie actoricească, avansând foarte economic peste bancuri şi poante. O piesă ca pentru Royal Court-ul londonez.

O vor face şi ei cât de curând. Acest mod de a scrie nu e prea neobişnuit pentru mine, e mai degrabă o întoarcere la tehnici, care mi-au făcut şi anterior plăcere: primele mele piese într-un act, sau, şi mai în urmă, jocurile mele de marionete. Deci n-a fost o revelaţie pentru mine şi nicidecum  dorinţa de a face ceva cu totul nou.
[...]

Şi cum a reuşit trecerea la chirurgia estetică?

Chirurgia estetică funcţionează în piesă ca o scamatorie. Acest procedeu teatral m-a incitat: anume că pocneşti din deget şi cineva devine dintr-odată altcineva...

... trecerea spontană a celor trei femei, jucate de o singură actriţă, care îl văd pe acelaşi bărbat de fiecare dată diferit...

... schimbarea actorului în personaje diferite, dar şi schimbarea ca atare ca intervenţie operativă pe scenă. Jocul, că suntem păcăliţi ca spectator şi ni se înfăţişează mascarada bine cunoscută.

Faţa frumoasă şi cea urâtă, înainte sau după operaţie, este pe scenă aceeaşi...

... diferenţierea se petrece doar în ochiul privitorului. Se adaugă principiul dedublării: din moment ce poţi transforma un om într-altul, toţi oamenii pot fi transformaţi în acest altul. Dar sunt puţin întristat că nu m-am gândit, să transform şi femeile în mai multe Lette; să trec de frontierele sexuale. Dar şi principiul modificării, al iluziei, întrebarea ce este de fapt o modificare fizică, ce se petrece oare în capul spectatorului, această plajă de idei mi-a făcut mare plăcere.

Începe prin faptul că Lette traversează viaţa urât, fără s-o ştie.

Am discutat problema cu mulţi oameni, care mi-au povestit, că a existat un moment în viaţa lor, în care s-au gândit, că poate sunt handicapaţi, poate eşti unicul diferit, iar toţi ceilalţi o ştiu, doar tu nu ştii. Această fantezie paranoidă are o fascinaţie unică. Mulţi păţesc astfel.  

Franz Wille. "Die japanische Lösung." Interviu cu Marius von Mayenburg. Theater heute, 4/2007. pag. 46-48.