Simuliert formulează întrebări cu privire la posibilele chipuri ale viitorului în era capitalismului. Scenariul post-apocaliptic îi permite autorului și coregrafului Sergiu Matiș să simuleze posibile răspunsuri la aceste întrebări prin erorile dinăuntrul coregrafiei, al textului şi al teatrului. Această simulare este inspirată din operele unor scriitori și teoreticieni din sfera materialismului și a teoriei orientate spre obiect, precum Graham Harman, Steven Shaviro, Nick Land și Alain Badiou.
Întrebările fundamentale pe care autorul le pune sunt cele despre dans. Pentru Sergiu Matiș teatrul și dansul sunt spații ale plăcerii și desfătării, dar și spații care sunt golite de semnificație în prezent.Aceşti performeri ai post-apocalipsei navighează prin abundenţa limbajelor. Această suprasaturare produce fragmente ale posibilelor continuări.
"Conexiunea cu sufletul a fost întreruptă. În distopia lui Sergiu Matiș
totul se rezumă la materie. Iubirea? Nu intră deloc în discuţie. […] În
special iubitorii literaturii science fiction vor fi satisfăcuţi de
acest spectacol: limbajul aminteşte de primele romane ale lui William
Gibson, iar întrebările care se pun, de opera lui Philip K. Dick. Iar
precum o reușită lucrare SF, şi acest spectacol aduce pe scenă mai mult
decât o viziune înfricoşătoare a viitorului; ridică întrebări despre
societatea din ziua de azi. […] În Simuliert este vorba despre o
lume lipsită de suflet, în care totul se învârte în jurul plăcerii
personale dobândite prin sex, despre un impuls colectiv spre escapism şi
o antropomorfizare crescândă a bunurilor de consum fără viaţă, care par
să înlocuiască omul, sau, şi mai rău, despre o metamorfoză a omului în
maşina pe care el însuși a creat-o."