Joe Masteroff –– muzica: John Kander –– versurile: Fred Ebb –– după piesa "I am a Camera" de John van Druten și povestiri de Christopher Isherwood –– varianta germană de Robert Gilbert –– în varianta redusă pentru orchestră aparținându-i lui Chris Walker –– Regia și coregrafia: Răzvan Mazilu
În Berlinul anilor '30, în vremea în care nazismul ajungea la putere, Sally Bowles, o tânără cântăreață şi dansatoare în clubul de noapte "Kit Kat", se îndrăgostește de americanul Cliff Bradshaw, al cărui vis este să devină scriitor de romane. Alături de ei, deşi la o vârstă înaintată, domnişoara Schneider şi domnul Schultz, îşi trăiesc delicata poveste de dragoste, care însă nu se poate concretiza prin căsătorie, deoarece el este evreu. Între umor și resemnare, între ludic și decadent, între vise împlinite și spulberate, destinele personajelor din musicalul "Cabaret" sunt marcate de un context politic şi social a cărui influenţă este abia la început.
"Cabaret" – o lume fascinantă și amăgitoare în același timp, a cărei ilustrare scenică, alături de melodiile devenite hituri ale genului, a cucerit încă de la prima montare a acestui musical, în 1966, inimile a milioane de oameni.
Two Ladies: Olga Török, Horia Săvescu (a.G.)
Maimuţa: Suzana Vrânceanu (a.G.)
Marinari: Horia Săvescu (a.G.), Richard Hladik, Aljoscha Cobeţ
Doi nazişti: Richard Hladik, Aljoscha Cobeţ
Orchestra: Gianluca Vanzelli (a.G.), Marius Roman (a.G.), Cristian Ilie (a.G.), Nicolae Bialiş (a.G.), Dorin Tereu (a.G.), Sergiu Cârstea (a.G.), Emil Ionescu (a.G.), Valentina Peetz (a.G.), Ionuţ Dorobanţu (a.G.), Szamtártó Zsolt (a.G.), Sorina Savii (a.G.), Valentin Tătaru (a.G.), Călin Pop (a.G.)
"Cabaret de la Teatrul German din Timișoara este unul din acele
spectacole pe care să le vezi și să le revezi, bine cântat, bine
structurat, inteligent pus în scenă, una dintre acele montări la care să
te reîntorci cu plăcere, o formă de teatru netezist, deși cu idee, o
formă de teatru pe care o poate gusta orice tip de public."
"Răzvan Mazilu a făcut la Timişoara exact ceea ce trebuia să facă. A
devenit un factor coagulant de energii. A ştiut să ceară, a avut
delicateţea de a şti să primească ceea ce a primit de la oamenii
locului. A primit înainte de orice devotamentul absolut. În absenţa
căruia chiar că nu se putea să iasă nimic esteticeşte notabil. A oferit
şi a primit rigoare. Nu ştiu câţi dintre componenţii distribuţiei sunt
nemţi-nemţi. Cu siguranţă, nu foarte mulţi. Ştiu însă că spectacolul e,
cum se spune, «de calitate germană», funcţionează asemenea unui ceas
elveţian, are sensibilitatea, pasionalitatea şi ritmul sufletului
latin."
"Spațiul de joc respiră firesc atmosfera evocată, Berlinul anilor '30,
culoarea epocii cu unele tușe metaforice fiind întregită prin nu mai
puțin evocatoarele costume, spațiul conferă dinamism și deschidere.
[...] Sub conducerea muzicală a lui Peter Oschanitzky, minunații
instrumentiști dau contur pregnant temelor care au făcut înconjurul
lumii în hiturile mai multor generații: Willkomen, Mein Herr, Cabaret.
[...] Tinerii actori desfășoară aici energie debordantă, dăruire
exemplară, poftă de joc și tehnici de dans și cânt, evident asimilate,
iar nu mimate exterior."